duminică, 2 ianuarie 2011

Cărți noi! Stoian G. Bogdan - Nu știu câte zile, Ed. Trei * * *


O surpriză plăcută o constituie romanul lui Stoian G. Bogdan, primul scris de poetul bine cotat, care a impresionat prin debutul său din 2009. Surpriza nu constă în valoarea cărții, pentru că SGB e un profesionist, ci în subiectul abordat și naturalețea cu care îl tratează autorul. „Nu știu câte zile” este un roman realist, petrecut în zilele noastre la Comănești (de altfel urbea nașterii, acum 27 de ani, a autorului), București și Torino, un roman cu o intrigă polițistă suprapusă peste povestea unei trădări în iubire și care, în fundal, are un violent aspect de critică socială. Personajul central, Narcis, care e în bună parte și naratorul cărții, este un interlop cu studii juridice, intrat în lumea gangsterilor de anvergură, protejeți de justiție, poliție, politicieni, după ce tatăl său, om de afaceri necurate în Comănești și maică-sa au fost executați în stil mafiot. Narcis ajunge la București, la facultate, cu trei milioane jumate și un telefon Nokia, o ia de jos, de la vîndut droguri mărunte și alba-neagra. Volumul e cumva și un bildungsroman al unui fiu de infractor de lux, ajuns orfan și găinar, care urcă treptele crimei organizate pînă la un Mercedes SL 500 (pe banii lui socru-său, naș de „famiglia” în Capitală) și la pistolul Costel pe care nu ezită să-l folosească. Problema cu Narcis e că el se cam plictisește de viața perfectă pe care o duce: lovituri, șmenuri, protecție absolută, logodnica frumoasă și deșteaptă: Catarina. Plictiseala e legată și de nostalgia pentru Comănești și de fantomele părinților pe care Narcis n-a renunțat, ca idee, să-i răzbune într-o zi dacă se va putea. Așa că pleacă la Comănești, nu să se dea mare la vechii prieteni, ci așa, hai-hui prin amintiri. În orașul mic și amărît arată că e cel mai tare: îi bate măr pe șmenarii mărunți de-acolo și apoi, cînd le-o bagă cu cine-i socru-său, tot ăia îi spun săru-mîna. Dar apare minora Livia. Și obligația de a reveni la București și de a zbura urgent la Torino pentru o afacere mare a socrului. Restul e păcat să vi-l povestesc, că vă stric bucuria. Ceea ce trebuie spus este că romanul e viu prin verosimilitatea și inteligența împletirii firelor acțiunii (cu o excepție cînd autorul nu putea rezolva altfel trama) dar mai ales prin vorbirea eroilor. Prozatorul are un auz fin, care prinde foarte bine limbajele, dialogul e strîns, ca într-un scenariu de film bun, perfect dezinhibat, buruienos fără ostentație și prin aceasta plauzibil. La palierul „frescă socială” autorul e dur, critic, fără iluzii dar și fără șarje nepotrivite. SGB nu face pamflet, el arată existența complicată dar sigură a caracatiței care domină România de la straturile cele mai umile ale populației pînă la vîrf, la marea corupție. Eroul central, Narcis, este un tip rău, fără scrupule, dar avînd momentele lui de derută, cînd riscă totul pentru un moment de libertate interioară deși știe că un tip intrat în mafie nu mai poate fi liber conform „principiului dominoului”, un personaj bine construit, fără exagerări în alb sau negru. Scriitorul reușește o carte bună, accesibilă pentru marele public ca și pentru cunoscătorii literaturii. Un posibil best seller.

25 de comentarii:

  1. Eu inteleg ca unele recenzii sunt facute din prietenie pentru autor. Cand aceste recenzii sunt facute si in dusmanie fata de cititor atunci se decredibilizeaza si tinta (volumul, romanul) si sursa (recenzorul). De ce zic dusmanie fata de cititor? Iata:

    -"Surpriza nu constă în valoarea cărții, pentru că SGB e un profesionist, ci în subiectul abordat și naturalețea cu care îl tratează autorul."

    Care este subiectul? - "un orfan și găinar, care urcă treptele crimei organizate pînă la un Mercedes SL 500" sau "Problema cu Narcis e că el se cam plictisește de viața perfectă pe care o duce".

    Oau! ce surpriza... infractori de Comanesti intr-un roman "cool" daca ar deveni subiect de productie ProTV cu buget "second hand". Poate si cu un manelist jucand rolul unui ucenic, cu Horia Brenciu jucand rolul unui politician... stiti, amalgamul clasic...

    "Narcis ajunge la București, la facultate, cu trei milioane jumate și un telefon Nokia, o ia de jos, de la vîndut droguri mărunte și alba-neagra" ... ok, cata inspiratie... un individ cu inclinatie spre a deveni infractor incepe, evident, cu "gainarii" si termina in forta, cu pistoale si iz de mafiot "vero". Mmmm...acest subiect este uzat rau... iar tehnica scrierii romanului... o suita de incercari care par din categoria "vreau sa bag si eu un paragraf cum facea ala..."


    Ca sa inchei: "Surpriza nu constă în valoarea cărții, pentru că SGB e un profesionist, ci în subiectul abordat și naturalețea cu care îl tratează autorul."
    - "SGB este un profesionist" - ca romancier? Nu! Se vede inca de la prima lectura ca este debutant. Ca scriitor? - dincolo de poleiala artistica data golaniei... cred ca se epuizeaza repede... in fond n-am vazut sa "cante" in alta gama.

    - "Surpriza consta in subiectul abordat" - un roman realist despre "etapele devenirii" in mafia jalnica romaneasca... daca schimbati drumul dinspre Romana cu cel spre Ferentari si zaboviti acolo intr-un birt... o sa vedeti acolo talent neaos in a povesti despre "drumul in golanie" si cu putin noroc veti fi si tinta unui capitol ce va fi povestit mai tarziu , altcuiva. In general povetile incep cu "Se crede smecher ca are 4 ani de puscarie..." (naturalete, forta in exprimare, traire, metafora) si cu toate astea nimeni nu-i "recenzeaza"... cu exceptia zilelor (anuntate) de razie... :)

    Un anonim enervant...dezamagit de recenziile "fake". Sau nu, in fond, poate chiar va plac romanele de acest nivel...

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Anonim
    Am lăsat acest comentariu pentru că e o părere, presupun sinceră dar cu care nu cad de acord.
    1. SGB nu e prietenul meu, abia il cunosc.
    2. Cîte romane despre mafia românească avem? Abia acum au apărut două, pe paliere diferite ale acestei mafii: B.Teodorescu si SGB. Mi se pare un subiect inedit în proza noastră. Cine l-a „uzat”? Puteți da cinci titluri măcar? Eu zic că nu. Sau dacă au făcut-o unii, la ce nivel.
    3. Nu se susține comparația cu Ferentari. Cei de acolo nu scriu. Că oralitatea lor e pitorească, se poate, dar asta n-are a face cu literatura.
    4. Părerea mea este că SGB scrie ca un profesionist. Dvs. nu știți poate prea multe despre cum se scrie la noi. Recent am citit romanul unui autor aflat la a 41-a carte! Ziceai că e analfabet, abundau frazele fără sens. Am recenzat „proza” unei universitare clujene care nu era nici despre mafie, nici despre... ci despre nimic cu fraze aberante etc. etc.
    6. Și ce dacă personajul era orfan și găinar? Personajele lui Aldulescu sau Cristian Teodorescu sînt altceva. Sau mai înainte Istrati? Și dacă Ion al lui Rebreanu sau Guica lui Preda erau analfabeți asta contează?

    RăspundețiȘtergere
  3. ... suntem pe frecvente diferite.

    1) felicitari!
    2) Nu mi-am dat seama ca va referiti la peisajul literar autohton... mi-au venit in minte lecturi ce nu tin de scriitorii romani. Cred ca literatura este una... si cine e competitiv,ca autor, nu isi justifica nimic cu "in literatura romaneasca" si nici cronicarii nu-l menajeaza (bandajeaza) cu "e unic la noi" dat fiind accesul larg la literatura in zilele noastre. Nu cred ca exista proza "noastra" si "a lor" decat daca o scara de valori - din diferite motive- nu o poate "digera" pe cealalta. (nationala vs internationala).
    3) Oralitatea Ferentariului poate deveni literatura asa cum si textele lui SGB au potentialul de a fi transformate in scriitura cu stil si tehnica.
    4) Da, exista o masa de scriitori ratati in orice loc, tara si perioada. Dar nimeni nu este profesionist in comparatie cu "coada listei" iar un scriitor este "profesionist" sau nu raportat la varful clasamentului. Clasamentul international. Altfel ne zbatem intr-o realitate necompetitiva...
    5) il lasam pentru altcineva
    6) Nu spun ca personajul este bun numai in chip de erou al natiunii. El poate fi oricum... insa construit cu stil, cu originalitate - proprietati ce vin din puterea scriitorului de a structura caractere, nu de a le descrie (ca pe o fotografie) , punand intre coperti "observatiile" sale si atat. Forta unui caracter vine intr-o proportie importanta din puterea scriitorului de a imagina profilul personajului , nu din forta sa de "cronicar" al unui "gainar cu Mercedes SL 500", adica din forta sa de a ma convinge (in cazul de fata) ca intre personajul pe care il vad la stirile de la ora 5 (sau oricare alte OTV-uri, acasa TV etc etc) si personajul din roman exista macar diferenta data de "puterea imaginativa" a scriitorului chiar si atunci cand e vorba de un roman realist. Aceasta putere e un dar, altfel...discutam despre simtul observatiei - bun si ala, insa numai pentru inceput.

    Un anonim enervant precum un comentariu anonim.

    RăspundețiȘtergere
  4. Atât recenzia, cât şi comentariile mi-au stârnit curiozitatea.
    Iată unul dintre rosturile blogurilor deschise.

    LPS

    RăspundețiȘtergere
  5. @ anonim
    1. Merci. :) Dacă nu-mi plăcea romanul nu-l menajam pe autor. De altfel sîntem generații și formații mult diferite. Dar îl pot aprecia.
    2. De acord pînă la un punct. Contextul național contează totuși. Nu vom avea romane cu gheișe.
    3. Sigur, trebuie să fie acolo urechea prozatorului și SGB o posedă.
    4. Tocmai. Sub SB sînt mulți el se poate compara cu cei care știu să ceeze dilog, portret, suspans etc.
    5. L-am sărit atunci, îl sar și acum
    6. E f.bun simțul observației, altfel nu descriem peronaje de la ora 5 ci marțieni sau tipii din cărțile dulcege plini de calități ori numai de defecte. Nu există, cred eu, forță de a crea personaje în afara observației și descripției care le face plauzibile. Pînă și dracii lui Dante sînt plauzibili pentru că el pleacă de la o viziune realistă acceptabilă a lor. Personajul lui SGB (cel central dar și celelalte) sînt create prin descripție dar au un factor de interes dat de complexitatea lor. Așa sigur că Raskolnikov poate fi aparent mai puțin interesant decît un criminal real de la știri sau mai ales decît starețul de la Tanacu. De altfel acel stareț a inspirat o piesă iar Raskolnikov însuși ca și ucigașele din piesa lui Camus (am uitat titlul exact, aia cu mama și sora care își ucid fiul/fratele care revenise acasă incognito după ani) vin din fapte diverse citite și prelucrate.

    @ LPS
    Păi citiți romanul! Chiar e o lectură.

    RăspundețiȘtergere
  6. Scuze pentru literele sărite: „creeze”, ”dialog”, „personaje”, numeroase virgule omise.

    RăspundețiȘtergere
  7. Piesa lui Camus e „Le Malentendu” (1944). Sinopsisul e descris și în „Străinul” sub numele „povestea cehului” pe care personajul, în detenție, o citește ca fapt divers într-un petec de ziar. Camus a speculat un fapt divers real atroce. Chiar nemărturisite, asemenea surse de inspirație sînt în toată proza și dramaturgia. A povestit Vișniec la un colocviu cum a scris „buzunarul cu pîine” pornind de la un fapt real petrecut lui. Nu mai insist, că e clar.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dan Ioanitescu
    Multumesc! LA MULTI ANI și ție!

    RăspundețiȘtergere
  9. 1) cu placere, va cred.
    2) Spuneti: "Contextul național contează totuși. Nu vom avea romane cu gheișe." - Cum nici calusarii in literatura estica n-au ce cauta prea des... insa in romanul de fata e vorba despre mafia de Comanesti et co... ori mafia nu-i specific national... deci argumentul dvs nu se incadreaza in aceasta discutie.
    3) Ne-am lamurit.
    4) Afirmatia nu e sustinuta pentru ca lipsesc reperele: care ar fi, dintre contemporani, la nivel international, cei alaturi de care ar merge pus SGB... ca pricepere, ca viziune, ca tehnica? Altfel, nu va cred pe cuvant!
    5) Ramane suspendat
    6)"Pînă și dracii lui Dante sînt plauzibili pentru că el pleacă de la o viziune realistă acceptabilă a lor." - nu vreau sa trec la evidente... oriunde simtul observatiei insera realismul care face ca un text, un mesaj etc sa fie acceptat de mintea cititorului. Este clar ca cine nu stie ce sunt "evilimpterii" nu-i va recunoaste cand trece pe langa ei pe la Universitate. Poate nici nu-i vede (pe evilimpteri ) pentru ca ii lipsesc datele cognitive necesare identificarii acestei prezente. Nu? Simtul observatiei introduce, inainte de orice, posibilitatea "intelegerii", apoi observatia introduce detaliile si asocierile, structurarea complexa, inter-relatiile planurilor... dar nu face o descriere, un dialog literatura. Nu introduce carisma (sau orice din aceasta gama), pentru ca o observatie devoalata devine "bun comnun" - in sensul ca apoi orice alt observator (atentionat) poseda simtul si capacitatea de a se indrepta spre acel amanunt. Originalitatea, puterea scrierii - nu sunt insa apanajul oricarui observator. Acesta este un prag greu de trecut pentru orice scriitor in raport cu propria-i pricepere si in raport cu cititorii mai exigenti. SGB s-a opintit aici. Desi stiu ca dialogul "online" e mai putin eficient decat dialogul "live" :) cred ca nu m-am facut inteles - un personaj al unui roman realist trebuie sa-si depaseasca "modelul" nu neaparat prin exagerarea faptelor (in loc de o crima cu sapa in realitate, in roman sa se regasesca 30 de victime rezolvate cu drujba al carei lant era inmuiat in acid- glumesc) - ci prin carisma, pasiunea, modul de a scrie etc ale scriitorului, prin felul in care el "incarca textul" si caracterele. Nu vorbesc neaparat de nevoia de "transpunere artistica", ci si de pasiunea indusa cititorului catre un personaj nu prin dialog /descriere... ci prin relatia (invizibila) pe care autorul o are cu personajul, avand ca mediator tehnica si ideatia in raport cu caracterul pe care-l structureaza. SGB pune in pagina evenimente, nu literatura, isi imagineaza succesiuni, nu "simboluri cu efect" ce pot prinde radacini in mintea cititorului.

    Anonimul enervant- enerveaza.Ca si comentariul - anonim.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Anonim
    4. Sigur că SGB mai are de crescut. Deocamdată îl situez la nivelul bun „național”. Deci joacă în divizia A și se pregătește pt. Champions League.
    6. Aici e mult de comentat, dar rezum: spre deosebire de dvs. eu cred că SGB își duce personajul dincolo de simpla observație și descriere. Așa cred eu, dar desigur sînteți liber să credeți altfel.

    Oricum, faptul că discutăm înseamnă că e ceva de discutat. Sînt poate 12 romane RO în 2010 despre care se poate discuta. Și a fost un an bun... Nu uitați că, pe acest blog, am fost înjurat că am criticat un roman de Cristina Nemerovschi care este efectiv prost și la care mulți au căzut în ... Acolo personajul central, cam e o vîrstă cu al lui SGB este o creație de hîrtie, un Old Shatterhand îndopat de calități și performanțe (între care și cea de a fi bisexual și spurcat la gură deși e... filosof). Oroare cu O mare. NU disprețuiți atît de ușor capacitatea de acrea un personaj viu și un dialog credibil. Se fac greu, tare greu. Eu am scris doar 3 romane la viața mea și mi-au luat 14 ani. Dar dvs? Vedeți nițel personajele lui N. Breban, bidimensionale ca hîrtia, despre care s-au scris cărți.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cititorii intrigaţi (mai e un pic până la nevroză, ca-n bancu' cu Popescu de la balamuc, facem ce "făcem" şi tot nu ne iese din minte asta, eliberaţi-ne, că avem treabă, precizaţi-vă identitatea...)întreabă:
    "Anonimul enervant" este cumva "Anonimu'" de pe blogul lui Mario Barangea, Poiematike? Sau este SGB în persoană?
    Iată, iată funcţia detectivistică (în limitele simbolului şi ale bunului simţ)a blogului
    ...

    RăspundețiȘtergere
  12. 4) greu de spus in ce divizie "joaca" scriitura lui SGB - jocul presupune concurenta, pe cand romanul lui SGB concureaza cu ce? cu cine? din ce punct de vedere? Altfel clasarea facuta de dvs. este doar de fatada, numai o opinie, insa nu si un argument de critic literar. Daca in preferintele dvs. romanul lui SGB este in divizia A, ok, accept acest lucru (n-am incotro!). Insa urmatoarele recenzii, sau recenzia facuta Cristinei Nemerovschi, au acest reper - de divizia A - romanul lui SGB, credibilitatea criticului risca sa atarne de talentul lui SGB, nu? Riscant!

    6) Doamne Sfinte! Cum sa dispretuiesc capacitatea de a structura un personaj viu si un dialog credibil. Nu imi place insa cand povestea este atat de usoara si non-imaginativa incat vrand-nevrand este si credibila.(vezi romanul lui SGB). Nu "ghid turistic si mafiot al Comanestiului" caut intr-o carte, ci cum imi starneste imaginatia plecand de la "fatete" pe care le stiu sau le intuiesc. Ori SGB nu face decat sa-mi prezinte, si el, ca si altii, un aspect al societatii. Nu "indrumar dinamic de dezvoltare personala mafiota - cu exemple" vreau sa cumpar, ci arta de a prezenta puternic emotional "devenirea golanasului". Ori emotional nu inseamna "razbunarea parintilor ucisi..." - asta e mai mult tema de telenovela sau filme cu Bruce Lee. Emotional inseamna sa empatizez cu personajul fara sa aleg acest lucru (eu, ca cititor), empatizarea venind din felul in care scriitorul face posibil acest lucru. SGB - prezinta si apoi cititorul alege daca vrea sau nu sa empatizeze... eroare aproape scolareasca!

    Cat despre romanul Cristinei Nemerovschi, comparativ cu al lui SGB, ar fi in felul urmator: SGB ia creionul, cartile de teorie despre cum se face un personaj, subliniaza ce-i place (si in roman si in scrierile teoretice), inghite cu greu faptul ca nu doar izbucul de a scrie face literatura si construieste un personaj curajos, nascut si nu facut - asta prin originalitate. Daca personajul Cristinei Nemerovschi o fi sau nu un alter ego (vezi O. Sh.)... nu-i treaba mea. Faptul ca e "total" e foarte bine, in fond de cand "neputinta personajului" este o conditie in structurarea credibilitatii? Multi cad in ideea periculoasa ca numai nuantarile personalitatii dau iz de arta si literatura buna. Mai e loc de muuuuulte tehnici!
    Regula e simpla: personajul trebuie sa faca cititorii sa isi doreasca identificarea cu el sau sa nasca repulsie! Asa a fost construit Hollywood-ul, si dincolo de parerea snoaba ca-i comercial, acest loc a dat capodopere. Este greu de acceptat (in contextul "fitzelor" literare de la noi) ca romanul Cristinei Nemerovschi si-a atins tinta din prima, scurt, direct si "la care mulți au căzut în ... ". Asta-i ideea pe care o urmareste si SGB... numai ca la el rezultatele sunt mai palide.

    enervarea ca enervarea...dar anonimatul... :)

    RăspundețiȘtergere
  13. „Răzbunarea părinților uciși” e temă și în Hamlet. Nu e nouă, ca și a trădării în amor, aparent inexplicabilă și ciu consecințe grave, dar e o temă pe care fiecare o tratează cum poate și raportat la contextul epocii lui și a lumii personajelor.
    Diferența e că personajul de la SGB e plauzibil iar cel al C.N. deloc. Deloc! E un „superman” făcut din plastilină care se războiește victorios cu niște jurnaliști analfabeți și cu niște biete babe. Și jurnaliștii sînt incredibili, Am lucrat și eu în presă și am legătură cu domeniul. Nu există așa ceva. Sînt personaje construite demonstrativ. Măcar la SGB se întîmplă o devenire, niște crime, niște răzbunări. La Cristina N. nu se întîmplă nimic. Un putzoi sfidează o lume necăjită cu complexul lui de superioritate. Și se mai vrea și fin și abisal în timp ce trage pe nas. Nici asta nu e nou de la T de Quincey, și M. Durras, dacă e vorba de noutăți.

    RăspundețiȘtergere
  14. P.S. Ar fi cazul să vă individualizați prin pseudonim sau mai bine prin URL pentru că așa nu mai știu ce anonim e care și se poate substitui oricînd altcineva.

    RăspundețiȘtergere
  15. „Răzbunarea părinților uciși” e temă și în Hamlet. :)) Pai tocmai d'aia un remake e foarte greu - astfel incat sa nu o dea in script de telenovela! care este "tratarea in contextul epocii" facuta de SGB? Mafia, lumea violenta? ... nu cred. El face o fotografie si atat... nu o transpunere a temei! Nici prin gand nu i-a trecut!

    C.N. reuseste sa evite plasa evidenta a ceea ce pare ca a mai fost scris. Faptul ca la SGB sunt niste crime, niste razbunari - sunt argumente valide ale calitatii in romanele politiste, si cu greu in cele realiste (contemporane!) si doar picanterii in cele fantasy. Crima - ca ax al romanului - mi se pare o tema suprafolosita si arata, in multe cazuri (cu exceptia capodoperelor, care oricum isi centreaza calitatea pe altceva), ca autorul are nevoie de o "infuzie de tarie" in subiect astfel incat sa mascheze dilutia originalitatii, a fortei narative, a discursului. "Not another crime and revenge story!" ar zice americanul!
    Faptul ca personajele sunt demonstrative (la C.N.) nu-i rau. Cu cat mai didactic, cu atat mai bine pt SGB (daca ia lectii) si cu atat mai buna este priza la public. De ce "un superman de plastilina"? Ce-i lipseste? Prin ce nu este credibil personajul... in cazul in care trebuie sa fie credibil (desi realismul cu orice pret nu-i o conditie a reusitei).

    "La Cristina N. nu se întîmplă nimic. " - romanul modern tinde sa se distanteze de ideea de banda desenata, in care fara actiune (crima-->lupta-->cadere-->razbunare-->rezolutie-->decadere) demersul e pierdut. Faptul ca un metalist "cool" " sfidează o lume necăjită cu complexul lui de superioritate" chiar e un subiect intrigant. Si aici e vorba de o dezvoltare - a unui caracter, a unei minti etc., este mai mult o explorare si mai putin o succesiune de evenimente cu impact puternic (crima/afaceri/razbunare). De ce n-ar fi un subiect bun ceea ce propune C.N comparativ cu devenirea lui Narcis din Comanesti care isi ia Mertzan Sl 500 si gagica :)) :)) ? Pai daca e vorba de realism... sa-l faca dramatic rau! (lup singuratic, afacerist dement, homofob care da foc Comanestiului, si focul il aprinde cu vreascuri facute din crucea mafiotilor potrivnici lui, pervers ce-si schimba numele din Narcis in Afrodita)... altfel plictiseala mare...

    anonimul a carui enervare este anonima...sau enervanta. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. URl.... pseudonim... eu am cam incheiat ce aveam de zis aici despre romanul lui SGB ... deci nu cred ca-mi va fura cineva "identitatea anonima"... din moment ce zic ca am cam incheiat-o cu comentariile pe aceasta tema.

    RăspundețiȘtergere
  17. @anonim enervant
    Nu cred că acțiunea tensionată confundă romanul cu banda desenată. Ea e doar un ingredient alături de, spuneam, construcția tipurilor credibile, naturalețea limbajului, acoperirea socială etc.
    Spuneți că romanul C.N. nu vrea să fie realist cu orice preț. Păi nimic nu îl califică pentru a nu fi. Dimpotrivă! S vede clar că la C.N. se vrea un hiperrealism cu toate tarele și minunile adunate pe același individ, înger și dmon deodată etc.
    Oricum, mi-a plăcut posibilul sinopsis al romanului lui SGB pe care l-ati schițat: up singuratic, afacerist dement, homofob care da foc Comanestiului, si focul il aprinde cu vreascuri facute din crucea mafiotilor potrivnici lui, pervers ce-si schimba numele din Narcis in Afrodita. Aș adera la asta.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce tare!
    Hai că nu sunteţi deloc enervant...

    RăspundețiȘtergere
  19. E un roman prost, ridicol pe alocuri... Tocmai ce l-am terminat de citit... cu greu. Imi venea sa-l abandonez. Sau oi fi eu mai exigenta cu ce citesc, cine stie.

    - stilistic, e plin de clisee;
    - naratorul la persoana a 3-a e prea subiectiv si nu se poate abtine sa nu presare ici-colo poante cu parfum 80ist: demn de mila pentru un prozator tanar;
    - corect, tema ar putea fi interesanta. Insa realizarea e lipsita de consistenta. Foarte probabil ca lipsa culturii si a educatiei elementare isi spune cuvantul si face acum diferenta, cand autorul (cu talent nativ, de altfel – ati spus si dvs. ca are „ureche” buna: e adevarat) se arunca intr-un proiect de anvergura, de genul romanului. Din pacate nu e suficient. Ureche au si lautarii, dar isi pun ciorapi albi flausati la pantalon de costum;
    - deseori, documentarea e facuta "la ochi" ca in cazul orasului Torino. Asadar, chiar daca urechea e buna, atunci cand "ochiul" are nevoie de ochelari iese ce iese;
    - scenele asa-zis mafioate sunt mult ingrosate si lipsite de veridicitate (atentie: nu am spus "realism", desi ar fi fost bine sa fie), ca de exemplu: inmormantarea, scena cu "ciorile" si pizzeria s.a.m.d. Sunt ca intr-o telenovela trasa de par. O telenovela proasta...
    - asa-zisa poveste de iubire e ratata din punct de vedere tehnic. Putea iesi o poveste interesanta intre un cocalar si o pitipoanca. Dar din pacate acolo se vede cel mai bine efectul nociv al unui narator invaziv si lipsit de fler, de subtilitate, cu poante expirate de care el este, bineinteles, foooarte mandru;

    Pe scurt: o recenzie (presupun ca nu aveti pretentia s-o numiti "cronica"; stim amandoi cum trebuie sa arate o cronica) pe masura cartii recenzate; o recenzie la fel de obiectiva ca multe de pe acest blog - dar ce ma mai mira?! Si, adaug: ce va mai mira?! caci numai eu stiu cati v-au zis aici, pe blog, ca aveti gusturi indoielnice si recomandati carti proaste, in timp ce unele carti bune le faceti harcea-parcea (nu ma refer la "Sange Satantic", acolo suntem prieteni). Si, nu stiu de ce, sunt sigura ca ati mai primit si alte reprosuri de gen. Si nu doar aici pe blog...

    Poate ar trebui sa luati o pauza pentru o vreme, imi cer iertare ca indraznesc... Sau macar sa nu mai faceti recenzii pe prietenii, simpatii si recomandari. Sau sa cititi mai atent, din scoarta in scoarta. Imi pare rau si pentru tonul vehement, dar eu prefer asa...
    Totul a pornit de la aceasta carte pe care o laudati si care nu e altceva decat maculatura.

    RăspundețiȘtergere
  20. Eu respect opinia dvs. și nu vă spun că aveți gusturi îndoielnice. Deși eu am o experiență de ani în judecarea literaturii. Cu reproșurile: ele sînt făcute de autori și de prietenii lor, dar cînd critic. Niciodată nimeni, pînă acum, la SGB, nu mi-a reproșat că laud. Vă asigur că citesc foarte atent. Fac parte din multe jurii, ales de colegii de breaslă, și, evident, sînt adulat de toți înainte și înjurat de toți minus unu după ce se dau premiile. M-am obișnuit.

    N-am pretenția de a fi obiectiv și nici un critic nu este. Eu prezint ceea ce văd în carte prin intermediul subiectivității mele (în care intră informație, gust, educație etc.).

    Oricum, faptul că îmi faceți reproșuri ar presupune că aveți expertiză în domeniul criticii ori asta nu prea se vede. Nu înțeleg conceptul de „documentare la ochi”, nu argumentați lipsa de veridicitate (eu încă mai cred că scenele respective sînt plauzibile), nu înțeleg de ce povestea de iubire e ratată - enunțați asta și atît. O pun pe seama lipsei de spațiu.

    Oricum mi-e mai simplu să cred că aveți ceva apriori împotriva lui SGB și poate și a mea. Aveți libertatea să nu mă mai citiți, dar de ce nu evaluați și recenziile la, să zicem, Floarea Țuțuianu, Mihail Gălățanu, L.I. Stoiciu etc. plus cele 300 de cronici din Săptămîna financiară pe care le găsiti pe net ca și pe cele din Luceafarul etc.? Pentru că sînteți centrată în mod subiectiv și dvs pe SGB și pe ura împotriva lui. E doar o carte între altele, să zicem că nu e în primele 20 ale anului, cum cred eu. Chiar și greșind, să admitem, căci orice critic greșește, o posibilă eroare nu vă dă dvs. dreptul să îmi anulați o activitate de 20 de ani. La urma urmei cine sînteți dvs.?

    RăspundețiȘtergere
  21. Fereasca sfantul, nu am nimic cu dvs. si nici cu autorul... Citesc mult, de cand sunt copila, insa nu fac parte din "breasla" si fiti sigur ca asa e cel mai bine.

    Recenziile la ceilalti autori despre care pomeniti aici imi sunt indiferente: la Stoiciu suntem de acord si e o poezie mai lizibila fata de cele din urma. Mai putin la Galatanu: o carte care mie nu mi-a placut. In fine, am reactionat acum pentru ca aceasta este cea mai trasa de par recenzie din ultima vreme pe care ati pus-o pe blog... Le-am citit pe toate, va urmaresc blogul aproximativ de la inceput.
    Dar si eu fac parte din jurii, am dle Garbea, am colegi de breasla, sunt aclamata si iubita de toti minus unu, am experienta de ani in judecarea literaturii... Ei, glumesc putin. Glumesc pentru ca e atat de induiosatoare maniera in care alegeti sa va aparati, aproape intotdeauna: fiecare comentariu de genul asta incepe cu enumerarea: jurii, experienta de ani, fac, dreg (am si poze, desigur. Apropo: la evenimentele acelea cand se citeste, puneti va rog si poze cu publicul sin sala, multumesc). Dupa care urmeaza contraatacul: "aveti ceva cu mine personal", "aveti ceva de impartit cu autorul"... Nu observati ca e acelasi calapod? Luati la mana comentariile dvs. mai vechi si veti vedea: eu am vazut: v-am spus ca va citesc blogul.

    Cum bine ati presupus, din lipsa de spatiu si din dezinteres pt o polemica pe un subiec de genul romanul lui SGB, am sa inchei si nu detaliez cele spuse in comentariul de mai devreme. M-am exprimat destul de precis pentru un comentariu de blog, cred eu... Si nadajduiesc ca undeva, chiar daca departe, foarte departe, ascunsa, in constiinta dumneavoastra exista premisa unei concilieri: acolo, departe, cu eforturi (perfect justificate, de altfel) stiti ca am dreptate.

    Iulia Grigore

    RăspundețiȘtergere
  22. O Anonima (probabil enervanta)4 ianuarie 2011 la 21:53

    Trebuie sa recunosc: am citit comentariile de mai sus pentru ca argumentele Anonimului enervant mi s-au parut "enervant" de pertinente.
    Ca cititor, daca n-as avea experienta lecturii si daca v-as crede pe cuvant, d-le Garbea, chiar ca as fi lezata de felul in care incercati sa induceti ideea de valoare in raport cu un text ("romanul" lui SGB)care nu demonstreaza decat cum nu ar trebui sa se scrie un roman. Tanarul SGB, intr-ale scrisului, e infantil si teribilist. Pare sa se fi aruncat in literatura mizand pe limbajul grobian care are priza la o anumita categorie de vorbitori de limba romana. Cat despre tema cartii (chiar nu ma intereseaza un roman despre "mafia romaneasca"!),despre scriitura, despre stil, despre calitatea personajelor etc. nu intru in detalii, au fost spuse clar si inteligent in comentariile primului Anonim.
    Mai este totusi o problema! Raspunzandu-i Iuliei G.(fiti linistit, n-o cunosc!), nu intelegeti sau simulati ca nu intelegeti cum e cu reprosurile, criticile, laudele etc. Nu stiu cat de relevanta este experienta dv. de ani in "judecarea literaturii", dar din cat v-am citit, mi-am dat seama ca, de cele mai multe ori, din pricini de dv. stiute, laudati pe cine/ce nu trebuie (adica nonvaloarea) si criticati/injurati, iarasi, pe cine/ce nu trebuie (adica valoarea). Fatalitate? Premeditare? Vai, vai..."noi, copii ai lumii mici..."

    RăspundețiȘtergere
  23. @ Iulia G și O anonimă
    Comentariile dvs. s-au dus în spam (nu știu de ce)și le-am recuperat abia acum de acolo.

    E dreptul dvs. să nu vă placă SGB, dar și al meu să îmi placă. Pe mine, spre deosebire de dvs. mă interesează un roman despre mafia românească. De ce acest subiect nu ar fi atractiv dacă e tratat bine? Nu înțeleg de ce SGB nu are dreptul la „limbaj grobian” (de fapt personajele lui) și Cristina Nemerovschi (sau alții) au dreptul și merită elogii nemăsurate. Dacă la asta se referă ideea că „înjur valoarea”, ne-am procopsit. Nu uitați că, pînă la romanul lui, SGB e totuși un poet foarte bun și asta n-o spun doar eu ci critici numeroși care i-au dat pentru
    „chipurile” multe premii și cronici elogioase. Dar sigur, bag de seamă că pentru dvs. singura părere autorizată e cea proprie. Pe mine m-ați pus la colț cu superioritate, e-n regulă. Ce faceți cu ceilalți?

    @ Iulia
    Nu pot fi de acord cu dvs. în cazul volumului lui Gălățanu care este cel mai bun din ultimele patru pe care le-a publicat. În rest, cînd vor mai fi evenimente o să vă consult din vreme ce poze trebuie să pun.

    Sigur că argumentele cu experiența mea literară pot părea nepotrivite, dar trebuie să înțelegeți că în virtutea acestei experiențe nu accept cu bucurie să fiu dăscălit ca un școlar corigent într-un domeniu pe care îl cunosc pînă în detalii. Dvs. vă face plăcere să dăscăliți, să vă luați dreptul de a muștrului cu o superioritate pe care v-o arogați fără ezitare (dar pe care mie mi-o interziceți din start). Din păcate cred că sînteți o persoană foarte dezagreabilă în viața reală.

    RăspundețiȘtergere
  24. Ati gresit cu multe recenzii, dle Garbea, dar in halul asta niciodata ! Numai beat sa fii (sa-mi fie cu iertare !) ca sa acorzi 3 stele unui astfel de gunoi literar ! Incerc sa gasesc, dar mi-e cu neputinta, resortul ! Cu silă, Doina Krauss

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog